Aceasta pagina web constituie prezentarea on-line a lucrarii de licenta.
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 
 

Comunicarea şi promovarea de marketing – Repere teoretice

Comunicarea de marketing reprezintă un concept relativ nou, apărut în ultimele decenii ale secolului XX-lea, ca urmare a evoluţiei pe care a cunoscut-o marketingul în aceasta perioadă. Componenta de bază a activităţii de marketing, aceasta a căpătat o importanţă din ce în ce mai mare în activitatea organizaţiilor. Prin intermediul acesteia se construieşte puntea de legătură dintre organizaţie, pe de o parte, şi angajaţi, clienţi, furnizori, distribuitori sau alte categorii de public, pe de altă parte. Comunicarea „se află în centrul a tot ceea ce întreprinde firma şi este prezentă în toate activităţile acesteia” .
Marketingul modern are la bază comunicarea bilaterală eficientă: consumatorii comunică firmelor ce doresc, iar firmele îi informează ce ofertă au. Conform M.Wayne Dehoziere (“The Marketing Communication Process”, McGrow-Hill, 1976) comunicarea vizează toate variabilele mixului de marketing împreună cu toate activităţile de marketing, iar după E.J. McCarthy şi W.D. Perreault Jr. („Basic Marketing”, ediţia a VIII-a, Irwin, 1984) comunicarea de marketing este considerată o activitate promoţională, legată de vânzarea personală şi de masă, în care sunt incluse publicitatea, reclamele, precum şi promovarea vânzărilor.
Pentru Ph.Kotler, comunicarea eficientă a organizaţiei depinde de modul în care ea rezolvă două probleme: dacă trebuie să comunice sau nu şi cum să cheltuiască pentru comunicare. Aceste probleme sunt rezolvate în cadrul sistemului de comunicaţii în marketing, pe care şi-l organizează orice firmă importantă, sistem ce include ansamblul comunicărilor cu intermediarii, consumatorii, organismele publice separate, dar şi între ele . Tot Ph. Kotler spune că o companie are un sistem de comunicaţie complex: ea comunică cu intermediarii, consumatorii şi publicul larg. La rândul lor, intermediarii comunică cu consumatorii şi publicul, iar consumatorii comunică între ei („worth-of-mouth”). În acelaşi timp, fiecare grup primeşte un feed-back de la oricare alt grup.
Pentru a comunica eficient, marketerii trebuie să ştie cum să comunice. Comunicarea implică nouă elemente prezentate în Anexa 1.1. Două dintre aceste elemente sunt cele mai importante părţi ale comunicării – emiţătorul şi receptorul. Alte două elemente sunt instrumentele comunicării – mesajul şi mijlocul de transmitere a mesajului. Următoarele patru elemente constituie funcţiile primare ale comunicării – codarea, decodarea, răspunsul şi reacţia inversă (feed-back-ul). Ultimul element îl constituie zgomotul din sistem. Pentru ca mesajul să fie eficient, codificarea emiţătorului trebuie să se potrivească cu decodificarea receptorului. Astfel, cele mai bune mesaje sunt cele în care cuvintele şi alte simboluri sunt familiare receptorului. Pentru a comunica eficient, emiţătorii trebuie să ştie cui să se adreseze şi ce răspunsuri doresc. Trebuie să ştie să codifice mesajul astfel încât publicul ţintă să poată să-l decodifice. Aceştia trebuie să trimită mesaje prin medii care sporesc numărul segmentelor ţintă şi să dezvolte canalele de feed-back astfel încat să asocieze răspunsurile publicului cu mesajul.
Între promovare şi comunicarea în marketing există un raport de la parte la întreg. Sistemul de comunicaţii de marketing constituie cadrul general în care se desfăşoară promovarea (sub mixul promoţional) cu cele patru instrumente promoţionale: publicitatea, vânzarea personală, promovarea vânzărilor şi relaţiile publice, care urmăresc prezentarea organizaţiei, a produselor şi serviciilor sale, sensibilizarea potenţialilor clienţi şi creşterea vânzărilor pentru a se obţine un profit mai mare.
Definiţia specialiştilor români priveşte promovarea ca pe un ansamblu de activităţi cu obiective şi mijloace de acţiune extrem de variate, care presupune şi o informare atentă a consumatorilor potenţiali şi a intermediarilor, acţiuni specifice de influenţare a comportamentelor de cumpărare şi de consum, de sprijinire a procesului de vânzare. Prin promovare se întelege preocuparea unei organizaţii de a emite mesaje persuasive care să acţioneze, sub forma unor impulsuri, fie în sensul împingerii produsului, serviciului sau organizaţiei către consumator (strategia push), fie în vederea atragerii consumatorilor către produs, serviciu sau organizaţie (strategia pull). Aceste preocupări permit stabilirea contactului optim între elementele obiectului promovării şi publicul vizat, conducând la dezvoltarea activităţii anunţătorului.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one